Sunt în "doliu".
Am pierdut un prieten. Ştiam asta deja de mai demult.Dar acum mi s-a confirmat. Am rămas cu câţi? Să spun că pot să-i număr pe degetele de la o mână? Neah, e prea mult. Din păcate anumite circumstanţe mai neplăcute te fac să îţi dai seama ce fel de persoane sunt în jurul tău şi aşa descoperi fel şi fel de caractere. Încep să înţeleg că predomina treabă următoare: să îţi pese doar de interesele tale şi , pe româneşte, să îţi bagi pula în toţi ceilalţi şi să nu îţi pese de nimic. Păcat că marea majoritate cam aşa acţionează. No feelings, no nothing. Uneori chiar stăteam şi mă gândeam dacă am greşit prin ceea ce am spus într-o postare anterioară referitor tot la prieteni.Şi clar NU.Chiar îmi dau dreptate singură.
Mă simt aiurea. Rău de tot. E o stare în care îmi vine să mă duc somewhere , anywhere, cu căştile în urechi şi să mă desprind de toate tâmpeniile care sunt în jurul meu. Stau şi mă gândesc dacă se merită să mai ai încredere în cineva, dacă e bine să îl mai consideri prietenul tău. Oare chiar se mai merită? Don't know what to say. Nimeni nu te ascultă doar dacă este implicată persoana în subiectul respectiv, toată lumea îşi vede de interesele proprii. În cine să mai ai încredere ? În nimeni. Uneori simţ că şi un perete ştie să asculte mai bine decât o persoană. Mă simţ aiurea.
Abia aştept să mă întorc în Braşov. Nu mai suport!
Condoleanţe Dana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu